|
|
"Il admir pe Bill"
Tom despre traiul alaturi de trupa, temerile sale si relatia cu Bill.
De cele mai multe ori lumea va vede intr-o dispozitie buna. Exista ceva de care sa va indispuna?
Se intampla rar sa imi bat capul pentru ceva, sunt mai degraba un om optimist. Ce ma indispune? Lucruri absolut normale: cand nu-mi merge bine sau sunt stresat. Calatoritul a provocat o mare schimbare pentru noi. Inainte vazusem decat Loitsche, si acum calatorim peste tot si suntem de fiecare data altundeva. A trebuit sa ma obisnuiesc cu asta.
Isi mai fac griji parintii vostri cand citesc despre voi in presa?
Asta se intampla mai mult la inceput. Cand citeau ceva ne intrebau ce s-a intamplat defapt. Dupa ce se convingeau ca sunt numai prostii, se linisteau. Parintii isi fac intotdeauna griji, cred eu, si este ceva absolut normal. In rest nu prea vorbim despre ce se scrie in reviste. Cand vorbim la telefon ne spunem ce facem in momentul respectiv, cum ne merge, cu totul despre altceva decat despre articole. Cand ceva din ce se scrie e adevarat, parintii mei ar stii dinainte despre ce e vorba.
Cum scapi de stres
Cel mai important e sa pot dormi mult. Cand imi permite timpul, ma duc la culcare devreme si ma scol tarziu a doua zi. Daca dorm 10 ore pe noapte e ok, dar cel mai bine ma simt cand dorm 19 ore. Altfel imi place sa stau mult in cada cand sunt la hotel, sa ma relaxez.
Aveti parca si un joc..."cine trebuie sa se scoale primul"...
Am inventat jocul cand stateam in locuinta-studio, unde aveam doar o baie. Cine intra ultimul la baie poate sta cel mai mult. Inca mai ne jucam de-a "cine trebuie sa se trezeasca primul". Cine zice primul ca va fi ultimul la rand, a castigat. Cine zice penultimul intra penultimul si tot asa. Gustav intra defapt mereu primul, pentru ca el se trezeste deobicei la 7.
Ca frontman, Bill are parte de si mai mult stres decat ceilalti. Se intampla sa-ti faci griji pentru el?
Pana acum nu a fost cazul, pentru ca nu am fost despartiti niciodata. Atata timp cat suntem unul langa altul, cat calatorim peste tot impreuna si facem cele mai misto lucruri, vorbim despre tot. De-asta nu e cazul sa-mi fac griji. Stiu ca daca ar avea vreo problema mi-ar spune imediat. Dar daca suntem despartiti, e mai greu. Pe cand eram mici Bill a trebuit sa stea in spital pentru ca avea amigdalita...atunci a fost prima data cand am fost despartiti. A fost ca un horror pentru mine. Ma duceam zilnic dupa ce terminam scoala la el la spital.
Ce admiri la Bill?
Are atat de multa energie, indiferent daca e pe scena sau doar vorbeste. Cine il cunoaste pe Bill stie ca e mereu plin de putere. Noaptea tarziu, cand se baga in pat, cade lat. Are o energie nebuna, indiferent ce face.
Bill spune ca e un sentimantalist? Tu esti realistul?
Cand suntem comparati Bill e mai degraba sentimentalistul si eu realistul. La Bill chestia cu sentimentele are loc mai ales in ce priveste iubirea, in sensul ca el nu se implica prea repede intr-o relatie. Nu ar putea avea o relatie cu o fata pe care nu ar iubi-o, daca nu ar exista sentimente. La mine e altfel. Din acest punct de vedere suntem diferiti.
Asta inseamna ca fata trebuie sa arate bine, si atat?
Exact! (rade)
Vorbesti despre anumite lucruri doar cu anumite persoane din trupa?
Cand e vorba de lucruri nu prea serioase, cum ar fi daca facem o petrecere seara, vorbesc cu Georg. Dar cand avem ceva pe inima vorbim cu intreaga trupa. Chiar si daca sunt indragostit, nu ma duc doar la unul, ci stiu toti. Cu Bill discut totusi cel mai mult.
Marele turneu european 2007
Ce te bucura cel mai mult in acest turneu?
Scena. In primul turneu am folosit scenele salilor in care aveam concert si mai aduceam noi cate ceva. Dar acum mergem in turneu cu propria noastra scena. Bineinteles ca e ceva extravagant. Am avut o gramada de idei cu o scena mobila, care se ridica, si chestii de genu. Dar turneul va fi oricum tare, abia asteptam.
Aceasta scena mai mare reprezinta o provocare pentru tine?
Da, ar fi o problema pentru mine daca scena e asa mare. Ca si chitarist trebuie sa fac ceva efecte. Ceilalti por sa alerge in voie, si Gustav oricum sta pe loc. Dar mai e si "Locul de stres" cum ii zicem noi, in care constau toate efectele mele. Adica la o anumita parte din cantec trebuie sa stau intr-un anumit loc pentru a-mi iesi un efect, si daca ma departez putin am mult de alergat.
Nu ti-e frica de faptul ca ceva ar putea merge prost?
Am exercitiu de la ultimul turneu, si acolo erau scenele mari si trebuia sa alerg mult. Cateodata ma treceau sudorile cand ratam locul in care trebuia sa produc un efect. Dar cred ca aici suntem foarte critici cu noi insinte. Probabil lumea nici nu observa, decat cei care stiu sa cante la chitara.
Va ganditi la siguranta fanilor?
Da, cantam in sali mari, si exista riscul sa se intample ceva, asa ca treaba asta trebuie coordonata bine. Echipa noastra care se ocupa de securitate are planuri stricte in sali si se gandesc dinainte cum va fi lasata lumea inauntru si cum functioneaza totul. E foarte important. La noi nu s-a intamplat inca niciodata nimic, si speram ca asa va fi si in continuare.
Cantarea live a carei melodii te bucura in mod deosebit?
"Wo sind eure Hände?". E un "Multumesc" adresat fanilor nostri. L-am scris special pentru ei. Suntem tot timpul pe drumuri, calatorim nonstop, dam interviuri peste tot, suntem ba la o decernare de premii, ba la o gala. Toate astea se invart in jurul unui singur lucru: muzica. Vrem sa cantam in concerte si sa fim alaturi de fanii nostri. Restul sunt nimicuri. Despre asta e vorba in cantec. Si din punct de vedere muzical melodia e bine conceputa, sunt foarte incantat de asta.
Chiar va priviti fanii in concerte?
Da, se pot vedea cei din primele cinci, zece randuri, depinde...In anumite sali ii vedem si pe cei de sus.
Vorbesti cu colegii tai despre fetele dragute din primele randuri?
Bineinteles, discutam dupa si zicem spre exemplu "Georg, in dreptul tau era o tipa cu parul blond, si era foarte misto". De cele mai multe ori si ceilalti le vad, pentru ca sunt fete care ies in evidenta. Dar se intampla sa mai vad o fata pe care Georg sa nu o fi observat chiar deloc. Avem si gusturi diferite la fete. Nu pot descrie genul de fata pe care il prefera Georg, n-as putea sa-l descriu nici macar pe al meu. Daca te uiti la toate fetele cu care am avut ceva de-a face, observi ca sunt foarte diferite: brunete, blonde, satene...
|
|
Tom aproba:,,Viata noastra, s-a schimbat, normal.Insa avem aceiasi prieteni si aceeasi familie.’’ 
