|
A fost crunta despartirea, a fost crunta si nedreapta. Lumina puternica a dragostei ma urmareste la orice pas. Aduceri-aminte, ganduri despre tine imi hranesc neincetat sufletul, ma tin treaza ore intregi. Atunci, la granita dintre veghe si somn imi apari ca o umbra diafana, imateriala, o fantasma care, pe masura ce adorm, devine un inger imbracat cu lumina soarelui. Cu pasi usori te apropii de mine gingas, capul de sanul meu ti-l rezemi. Capul meu imprumuta lumina trupului tau incat parem doua diamante ce farmeca totul in jur. Ochii tai cauta bland in ochii mei, cu un sarut imi daruiesti acea tainica si blanda caldura. Si ah! esti frumos, esti demonic de frumos. Razi...si sufletu-mi nu se mai satura sa priveasca arcuirea gratioasa a trandafirilor buze, gropitele din obraji... Focul din ochii tai este precum soarele in azurul infinit al cerului. Simt ca nu-mi ajunge eternitatea sa te ador! A ta " Vis pierdut ... Ma gandesc la tine, La timpul din trecut, Cand sub razele de luna Tu... mi-ai dat primul sarut! Priveam in ochii tai senini Cu ochii mei in lacrimi, Si ma-ntrebam incetisor "Vom fi-mpreuna-n viitor? Ne vom mai revedea vreodata? Vom fi-mpreuna iar... din nou?" O! nu, nu vom fi niciodata, Caci soarta-i prea dura cu noi! M-am dus pe-un drum, Te-ai dus pe altul Un vis pierdut... si-n urma scrum! |